RUGACIUNE CATRE MAICA DOMNULUI

RUGACIUNE CATRE PREASFÂNTA NASCATOARE DE DUMNEZEU

O, preamilostivă stăpâna mea, nu mă lepăda pe mine, nevrednicul, ci primeste această putină rugăciune a mea din buzele mele cele întinate, si o du Fiului tău si Dumnezeului nostru, Care S-a născut cu trupul din tine spre mântuirea noastră; Care pentru noi, păcătosii, s-a răstignit si s-a îngropat si a înviat a treia zi. Desi fărădelegea mea este mai grea decât toate fărădelegile, totusi tâlharii si desfrânatii pe care Iubitorul de oameni, pentru nemăsurata Lui milostivire, i-a primit si i-a miluit, îmi dau îndrăznire; si cu toate că nu te aveau pe tine mijlocitoare bună, nu le-a închis usa milostivirii Sale. Cum să nu mă primească dar si pe mine, care nădăjduiesc în ajutorul tău? Milostiveste-te deci spre mine, Doamna mea, căci poti toate câte le voiesti, iar pe care le ceri de la Fiul tău le si iau fără îndoială, deoarece pe tine te-a făcut mijlocitoare crestinilor. Pentru aceasta pe tine te binecuvântăm si te preaînăltăm în vecii vecilor. Amin.

sursa: http:\\nistea.com

ACATISTUL BUNEIVESTIRI

Acatistul Buneivestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria
(25 martie)

După obişnuitul început, se zic:

Condacul 1, glasul al 8-lea

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă, mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpînire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Icosul 1

Îngerul cel mai întîistătător, din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Şi împreună cu glasul cel netrupesc, văzîndu-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimîntat şi a stat, strigat către dînsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bucuria;
Bucură-te, cea prin care piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, înălţime, întru care anevoie se suie gîndurile omeneşti;
Bucură-te, adîncime, care nu te poţi vedea lesne cu ochii îngereşti;
Bucură-te, că eşti scaun Împăratului;
Bucură-te, că porţi pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, steaua, care arăţi Soarele;
Bucură-te, pîntecele dumnezeieştii întrupări;
Bucură-te, cea prin care se înnoieşte făptura;
Bucură-te, cea prin care prunc se face Făcătorul;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 2-lea

Văzîndu-se pe sine Sfînta întru curăţie, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: glasul tău preamărit se arată a fi cu anevoie primit sufletului meu; cum vesteşti mie naştere cu zămislire fără sămînţă, strigînd: Aliluia?

Icosul al 2-lea

Înţelesul cel greu de pătruns căutînd Fecioara să-L înţeleagă, a strigat către cel ce slujea: Din pîntece curat, cum este cu putinţă să se nască fiu, spune-mi? Iar el a zis către ea, cu frică, strigînd aşa:
Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus;
Bucură-te, încredinţarea celor ce au trebuinţă de tăcere;
Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos;
Bucură-te, capul poruncilor Lui;
Bucură-te, scara cerului, pe care S-a pogorît Dumnezeu;
Bucură-te, pod, care treci la cer pe cei de pe pămînt;
Bucură-te, minune, care de îngeri eşti mult slăvită;
Bucură-te, ceea ce eşti rană de mult plîns a diavolilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut lumina cea neapusă;
Bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pe nici unul în ce chip a fost;
Bucură-te, ceea ce covîrşeşti mintea celor înţelepţi;
Bucură-te, ceea ce luminezi gîndurile celor credincioşi;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 3-lea

Puterea Celui de sus a umbrit atunci, spre zămislire, pe ceea ce nu ştia de nuntă, şi pîntecele ei cel cu bună roadă, ca o ţarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mîntuire, cînd vor striga aşa: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Avînd Fecioara primit în pîntece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul aceleia, îndată cunoscînd închinarea ei, s-a bucurat, şi cu săltările în pîntece, ca prin nişte cîntări, a strigat către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, viţa mlădiţei celei neveştejite;
Bucură-te, cîştigarea rodului celui fără de moarte;
Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul cel iubitor de oameni;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieţii noastre;
Bucură-te, brazdă, care ai crescut înmulţirea milelor;
Bucură-te, masă, care porţi îndestularea milostivilor;
Bucură-te, ceea ce înfloreşti raiul desfătării;
Bucură-te, ceea ce găteşti adăpostire sufletelor;
Bucură-te, tămîia rugăciunii celei primite;
Bucură-te, curăţia a toată lumea;
Bucură-te, voia cea bună a lui Dumnezeu către noi, cei muritori;
Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 4-lea

Vifor de gînduri necuviincioase avînd în sine, înţeleptul Iosif s-a tulburat, uitîndu-se spre tine cea neamestecată cu nunta, gîndind că eşti furată de nuntă, ceea eşti fără de prihană; iar dacă a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfînt, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Au auzit păstorii pe îngeri lăudînd venirea lui Hristos în trup şi, alergînd ca la un păstor, L-au văzut pe Acesta ca pe un Miel fără de prihană în braţele Mariei, pe care lăudînd-o au zis:
Bucură-te, Maica Mielului şi a Păstorului;
Bucură-te, staulul oilor cuvîntătoare;
Bucură-te, ceea ce eşti muncire pentru vrăjmaşii cei nevăzuţi;
Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului;
Bucură-te, că cele cereşti se bucură cu cele pămînteşti;
Bucură-te, că cele pămînteşti dănţuiesc împreună cu cele cereşti;
Bucură-te, gura Apostolilor cea fără de tăcere;
Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri;
Bucură-te, temeiul cel tare al credinţei;
Bucură-te, cunoştinţa harului cea luminoasă;
Bucură-te, cea prin care s-a golit iadul;
Bucură-te, cea prin care noi ne-am îmbrăcat cu slavă;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 5-lea

Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzînd-o magii, au mers pe urma luminii ei; şi, ţinînd-o ca pe o făclie, cu dînsa căutau pe Împăratul cel tare; şi, ajungînd pe Cel neajuns, s-au bucurat strigîndu-I: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Au văzut pruncii haldeilor în mîinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe oameni cu mîna; şi, cunoscîndu-L a fi Stăpîn, măcar de a şi luat chip de rob, s-au grăbit cu daruri a-I sluji Lui şi a striga celei binecuvîntate:
Bucură-te, Maica stelei celei neapuse;
Bucură-te, raza zilei celei de taină;
Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înşelăciunii;
Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii;
Bucură-te, ceea ce ai lepădat dintru dregătorie pe tiranul cel fără de omenie;
Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos iubitorul de oameni;
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească;
Bucură-te, ceea ce ne curăţeşti de lucrurile cele întinate;
Bucură-te, ceea ce ai stins închinăciunea focului;
Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit de văpaia patimilor;
Bucură-te, îndreptătoarea înţelepciunii celor credincioşi;
Bucură-te, veselia tuturor neamurilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 6-lea

Vestitori purtători de Dumnezeu făcîndu-se magii, s-au întors în Babilon, săvîrşind proorocia Ta; şi, mărturisindu-Te pe Tine, Hristoase, tuturor au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu ştia să cînte: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucind Tu în Egipt lumina adevărului, ai izgonit întunericul minciunii; că idolii lui, Mîntuitorule, nerăbdînd tăria Ta, au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de dînşii strigau către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, îndreptarea oamenilor;
Bucură-te, căderea diavolilor;
Bucură-te, ceea ce ai călcat rătăcirea înşelăciunii;
Bucură-te, ceea ce ai vădit înşelăciunea idolească;
Bucură-te, mare, care ai înecat pe faraonul cel netrupesc;
Bucură-te, piatră, care ai adăpat pe cei însetaţi de viaţă;
Bucură-te, stîlp de foc, care povăţuieşti pe cei dintru întuneric;
Bucură-te, acoperămîntul lumii, cel mai lat decît norul;
Bucură-te, hrana cea în loc de mană;
Bucură-te, slujitoarea desfătării celei sfinte;
Bucură-te, pămîntul făgăduinţei;
Bucură-te, cea dintru care curge miere şi lapte;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 7-lea

Vrînd Simeon să se mute din acest veac înşelător de acum, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui şi ca Dumnezeu desăvîrşit; pentru aceea s-a mirat de înţelepciunea Ta cea nespusă, strigînd: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-a făptură nouă, arătîndu-Se Făcătorul nouă, celor ce sîntem făcuţi de Dînsul, răsărind din pîntecele cel fără de sămînţă şi păzindu-l întreg, precum a fost, ca, văzînd minunea, să o lăudăm pe dînsa, strigînd:
Bucură-te, floarea nestricăciunii;
Bucură-te, cununa înfrînării;
Bucură-te, ceea ce ai strălucit chipul învierii;
Bucură-te, ceea ce ai arătat viaţă îngerească;
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioşii;
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care mulţi se acoperă;
Bucură-te, ceea ce ai purtat în pîntece pe Povăţuitorul celor rătăciţi;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul celor robiţi;
Bucură-te, îmblînzirea Judecătorului celui drept;
Bucură-te, iertarea a multor greşiţi;
Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală;
Bucură-te, dragostea care biruieşte toată dorirea;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 8-lea

Văzînd naştere străină să ne înstrăinăm din lume, mutîndu-ne mintea la cer; că pentru aceasta Dumnezeu cel preaînalt pe pămînt S-a arătat om plecat, vrînd să tragă la înălţime pe cei ce strigă Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de sus, nicicum nu S-a depărtat Cuvîntul cel necuprins; că dumnezeiască pogorîre a fost, iar nu mutare din loc, şi naştere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput;
Bucură-te, uşa tainei celei de cinste;
Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere a celor necredincioşi;
Bucură-te, lauda cea fără de îndoire a celor credincioşi;
Bucură-te, căruţa cea preasfîntă a Celui ce este pe heruvimi;
Bucură-te, sălaşul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimi;
Bucură-te, cea care ai adunat cele potrivnice întru una;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat fecioria şi naşterea;
Bucură-te, cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii;
Bucură-te, cea prin care s-a deschis raiul;
Bucură-te, cheia împărăţiei lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bunătăţilor celor veşnice;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării Tale; că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a văzut om apropiat tuturor, petrecînd împreună cu noi şi auzind de la toţi: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Pe ritorii cei mult vorbitori îi vedem tăcînd ca nişte peşti fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumnezeu; că nu se pricep să spună în ce chip şi fecioară ai rămas şi ai putut naşte. Iar noi, minunîndu-ne de o minune ca aceasta, cu credinţă strigăm:
Bucură-te, sălaşul Înţelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, comoara rînduielii Lui;
Bucură-te, ceea ce arăţi pe filosofi neînţelepţi;
Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meşteri la cuvînt a fi necuvîntători;
Bucură-te, că au înnebunit întrebătorii cei cumpliţi;
Bucură-te, că s-au vestejit făcătorii de basme;
Bucură-te, ceea ce ai rupt vorbele cele încurcate ale atenienilor;
Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor;
Bucură-te, ceea ce ne-ai tras din adîncul necunoştinţei;
Bucură-te, ceea ce pe mulţi i-ai luminat la minte;
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mîntuiască;
Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieţi;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 10-lea

Vrînd să mîntuiască lumea, Împodobitorul tuturor a venit la ea, aşa cum Însuşi făgăduise; şi, păstor fiind, ca Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca noi; căci cu asemănarea chemînd pe cel asemenea, ca un Dumnezeu, aude: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi tuturor celor ce aleargă la tine; că Făcătorul cerului şi al pămîntului te-a gătit pe tine, Curată, sălăşluindu-Se în pîntecele tău şi învăţînd pe toţi să strige:
Bucură-te, turnul fecioriei;
Bucură-te, uşa mîntuirii;
Bucură-te, începătoarea prefacerii celei înţelegătoare;
Bucură-te, dătătoarea bunătăţii celei dumnezeieşti;
Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliţi cu ruşinea;
Bucură-te, că tu ai învăţat pe cei furaţi de minte;
Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gîndurilor;
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Semănătorul curăţiei;
Bucură-te, cămara nunţii celei fără de sămînţă;
Bucură-te, ceea ce ai împreunat cu Domnul pe cei credincioşi;
Bucură-te, ceea ce între fecioare singură ai fost bună hrănitoare de prunc;
Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinţilor;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 11-lea

Împărate sfinte, de Ţi-am aduce cîntări şi psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, căci se biruieşte toată cîntarea care se îndreaptă către mulţimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ţi strigă Ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sînt întru întuneric, o vedem pe Preasfînta Fecioară; că, aprinzînd în sine Focul cel netrupesc, îndreptează spre cunoştinţa cea dumnezeiască pe toţi, şi luminează mintea cu raza şi cu chemarea se cinsteşte cu acestea:
Bucură-te, raza Soarelui celui înţelegător;
Bucură-te, raza Luminii celei neapuse;
Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele;
Bucură-te ceea ce îngrozeşti pe vrăjmaşi ca un tunet;
Bucură-te, că dintru tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină;
Bucură-te, că ai izvorît rîul care curge cu ape multe;
Bucură-te, ceea ce ai zugrăvit chipul colimvitrei;
Bucură-te, ceea ce curăţeşti întinăciunea păcatului;
Bucură-te, baie, care speli conştiinţa;
Bucură-te, paharul, care dregi bucuria;
Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos;
Bucură-te, viaţa veseliei celei de taină;
Bucură-te, mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 12-lea

Vrînd să dea har datoriilor celor de demult, dezlegătorul tuturor datoriilor omeneşti a venit singur la cei ce se depărtaseră de harul Lui, şi, spărgînd zapisul, aude de la toţi: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cîntînd naşterea ta, te lăudăm toţi, ca pe o Biserică însufleţită, Născătoare de Dumnezeu; că, locuind în pîntecele tău, Domnul, Care ţine toate cu mîna, a sfinţit, a slăvit şi a învăţat pe toţi să strige către tine:
Bucură-te, locaşul lui Dumnezeu-Cuvîntul;
Bucură-te, sfîntă, ceea ce eşti mai mare decît sfinţii;
Bucură-te, chivot poleit cu Duhul;
Bucură-te, comoara vieţii cea neîmpuţinată;
Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraţilor celor credincioşi;
Bucură-te, lauda cea de cinste a preoţilor celor cuvioşi;
Bucură-te, stîlpul Bisericii cel neclintit;
Bucură-te, zidul împărăţiei cel nebiruit;
Bucură-te, cea prin care se înalţă biruinţele;
Bucură-te, cea prin care cad vrăjmaşii;
Bucură-te, tămăduirea trupului meu;
Bucură-te, izbăvirea sufletului meu;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!

Condacul al 13-lea

O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvîntul, Cel ce este mai sfînt decît toţi sfinţii, primind acest dar de acum, izbăveşte de toată ispita şi scoate din munca ce va să fie, pe toţi cei ce-ţi cîntă: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)

După aceasta se zice iarăşi Icosul întîi: Îngerul cel mai întîistătător... şi Condacul întîi: Apărătoare Doamnă... şi apoi această

Rugăciune către Preasfînta Născătoare de Dumnezeu

Preacurată Doamnă, Stăpînă de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poţi face tot binele, primeşte aceste daruri, care se cuvin numai ţie, de la noi, nevrednicii robii tăi, ceea ce eşti aleasă din toate neamurile, şi te-ai arătat mai înaltă decît toate făpturile cereşti şi pămînteşti. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor; şi prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, şi ne-am învrednicit Sfîntului Lui Trup şi Preacuratului Lui Sînge. Pentru aceea fericită eşti întru neamurile neamurilor, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită, mai luminată decît Heruvimii şi mai cinstită decît Serafimii fiind.

Şi acum, Preasfîntă Stăpînă de Dumnezeu Născătoare Fecioară întru tot cîntată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de tot sfatul celui înşelător, şi de toată primejdia şi să fim păziţi nevătămaţi de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci pînă la sfîrşit cu rugăciunile tale, păzeşte-ne pe noi neosîndiţi. Ca întru paza şi cu ajutorul tău fiind mîntuiţi, slavă, laudă, mulţumită şi închinăciune, pentru toate să înălţăm unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sursa: tripod.com

Obiceiuri din cadrul Sarbatorii Pascale la romani

Gandindu-ma ca se apropie cu pasi repezi sarbatoarea Sfintelor Pasti,care este si cea mai mare sarbatoare crestin-ortodoxa de la romani,am decis sa fac o revizuire asupra obiceiurilor si traditiilor caracteristice Invierii Domnului si premergatoare acesteia.

Dupa cum bine stiti,am intrat deja in Postul cel Mare,Postul de 40 de zile,care se incheie cu “Saptamana Patimilor”,cea a mortii lui Iisus.Postul Pastelui a fost randuit de Biserica pentru pregatirea sufleteasca a catehumenilor,care urmau sa fie botezati,devenind in cele din urma o perioada prielnica de curatare si indreptare pentru toti crestinii.In Saptamana Mare,ultima saptamana dinaintea Invierii,credinciosii care au postit pana la acest moment participa la Spovedanie si primesc Sfanta Impartasanie,spre iertarea pacatelor si intampinarea cuviincioasa a Invierii Mantuitorului.Nuntile,botezurile sau petrecerile sunt excluse in aceasta perioada,finalizata prin Saptamana Luminata,cea de dupa Inviere.De asemenea,este interzisa consumarea otetului si a urzicilor in Saptamana Mare;se va manca peste doar in zilele de “Dezlegare la peste”, consemnate in calendarul ortodox (In Postul Mare de anul acesta avem doua dezlegari, de Buna Vestire si de Florii).

Un simbol binecunoscut al Sfintelor Pasti il reprezinta ouale de culoare rosie,vopsite in ultima joi din Post,numita si Joia cea Mare,Joia Patimilor sau Joia Neagra;ele semnifica sangele varsat de Iisus Hristos.

De pe masa de Pasti nu vor lipsi cozonacul si pasca,de forma rotunda,impodobita la mijloc cu o cruce si cu o impletitura din aluat pe margine.Se obisnuieste ca in momentul bagarii ei in cuptor,femeia sa rosteasca cateva cuvinte,facand semnul crucii cu lopata pe usa cuptorului-“Cruce-n casa,/Cruce-n piatra,/Dumnezeu cu noi la masa,/Maica Precista pe fereastra.”

Incepand cu seara Floriilor-in a sasea duminica din post,care marcheaza intrarea Mantuitorului in Ierusalim-si pana in Vinerea Patimilor,la biserici se vor savarsi in fiecare seara dupa orele 18-19 Deniile,slujbele specifice Postului Mare.Ele sunt finalizate cu Denia Prohodului din Vinerea Mare,ziua de doliu a intregii crestinatati in care Mantuitorul a fost rastignit si pus in mormant; Vinerea Mare este zi de post negru.

In Joia Mare se praznuiesc spalarea picioarelor ucenicilor de catre Iisus,Cina cea de Taina,rugaciunea din Gradina Ghetsimani si vinderea Domnului de catre Iuda.Aceasta zi marcheaza Denia celor 12 Evanghelii(se ingenunche de 12 ori),cand se face ultima pomenire a mortilor din Postul Mare. Tot in Joia Mare se savarseste Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, Sfanta Impartasanie fiind pusa spre pastrare in Sfantul Chivot spre impartasirea credinciosilor in diferite nevoi, in special a bolnavilor si a celor ce nu se pot deplasa la biserica. Traditia spune ca in noaptea dinainte sau in dimineata acestei zile mormintele se deschid,iar sufletele celor morti se intorc la casele lor.In sudul tarii,fetele fac 12 noduri unei ate si isi pun pentru fiecare cate o dorinta,urmand sa le desfaca cand dorinta s-a implinit;in unele zone exista obiceiul ca in a doua zi de Pasti fetele sa fie stropite cu apa de baieti,carora le vor da sa bea si le vor face daruri.Fata care ramane nestropita este urmarita de ghinion tot timpul anului.

Saptamana Luminata este considerata perioada in care Mantuitorul nu S-a inaltat inca la Cer,aflandu-se in continuare printre oameni.Ca semn al bucuriei Invierii Sale,preotii poarta haine preotesti cu fir auriu sau argintiu.In locul salutului obisnuit se va ura “Hristos a inviat”, raspunzandu-se cu “Adevarat a inviat.”

In noaptea Invierii,credinciosii merg la biserica la miezul noptii pentru a lua “lumina”-fiecare dintre cei veniti isi va aprinde lumanarea din lumanarea aprinsa de preot,simbol al biruintei vietii asupra mortii si a luminii asupra intunericului,pe care o vor purta pana in casele lor.

Mielul care se consuma in zilele de Pasti de catre crestini Il simbolizeaza pe Mantuitor si Jertfa Lui nevinovata pe Cruce,pentru iertarea pacatelor oamenilor.

RUGACIUNE PENTRU IZBAVIREA DE CUTREMUR

Pentru ca stim cu totii ca se petrec niste fenomene rare care ar putea provoca evenimente neprevazute, sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne pazeasca de toata reaua intamplare, pe noi si pe toata omenirea:

RUGACIUNE PENTRU IZBAVIREA DE CUTREMUR

Imparate sfinte, Iubitorule de oameni Stapane, indelung rabdatorule Doamne, Facatorule a toata faptura cea vazuta si cea nevazuta, Care toate le chivernisesti cu cuvantul, negraitei Taie puteri si singur ai stapanire asupra vietii si a mortii; Cel ce pedepsesti cu dreptate, si cu iubire de oameni iarasi vindeci; Care vremelnica noastra viata o carmuiesti cu prea inteleapta Ta purtare de grija si in tot chipul mantuirea noastra bine o intocmesti. Stim ca pacatele noastre cele multe au cutremurat pamantul si l-au tulburat, si din pricina lor frica si cutremur au venit asupra noastra de la fata maniei Tale, indelung-rabdatorule; inima noastra s-a tulburat, clatindu-se, pamantul, si frica mortii a cazut asupra noastra, ca nu cumva ca un leu sa rapeasca sufletele noastre, nefiind cine sa le izbaveasca; ca nu cumva sa ne inghita si sa ne acopere stricaciunea nefiind Cel ce izbaveste, nici Cel ce mantuieste. Pentru aceasta, prin mijlocirea Sfantului Preacuviosului Parintelui nostru Grigorie, la Tine cu umilinta cadem si Te rugam, pe Tine singurul Stapan, Care nu tii minte raul, sa nu pomenesti faradelegile noastre cele de demult si cele de acum, nici sa cumpanesti greutatea pacatelor noastre cu rasplatirea cea cuvenita; ca de vei intra la Judecata cu acest neam al nostru, nimeni nu se va indrepta inaintea Ta, ci va pieri cu totul de pe pamant pomenirea noastra a tuturor.

Adu-Ti aminte, indelung-rabdatorule, de indurarile Tale cele din veac si de milele Tale si de legamantul Tau cel adevarat catre parintii nostri si sa nu ne inghita pe noi adancul pamantului, nici sa ne manance gura lui, ci milostiveste-Te spre noi cei umiliti si ne miluieste pe noi cei smeriti si ne cerceteaza pe noi cei ce ne tulburam de infricosatoarea ingrozire, a cutremurului si suntem cuprinsi de temerea si frica cea mare. Si de sunt undeva intre noi unii care se tem de numele Tau si pazesc poruncile Tale - o mica parte oarecare, aleasa, semintie binecuvantata, vistierie ascunsa, pe care Tu unul o stii si o pazesti - asculta ca Un bun, pe acestia care cheama facerea Ta de bine si mila Ta asupra noastra, si primeste rugaciunile lor ce se aduc Tie, pentru poporul cel ce a gresit, Stapane iubitorule de oameni: precum ai ascultat pe Avraam pentru cei din Sodoma, pe Daniil si pe Ieremia, dumnezeiestii Tai prooroci, care au imblanzit bunatatea Ta asupra robiei lui Israel. Ca din neam in neam sa se preamareasca adancul cel de nepatruns ai iubirii Tale de oameni si al indelung-rabdarii Tale, si ca noi sa-Ti aducem Tie dar de multumire intoarcerea si pocainta noastra, fiind intariti cu puternica mana Ta, pentra rugaciunile si cererile intru tot procuratei Maicii Tale, ale Sfantului Grigorie si ale tuturor sfintilor, care din veac au bine placut Tie. Amin.

MAGLAVITUL-SANCTUAR ROMANESC

Comuna doljeana Maglavit este situata in sudul judetului Dolj, in regiunea de lunca a Dunarii, in apropierea orasului Calafat. Aceasta este divizata in Maglavitul propriu-zis, si satul Hunia care, la randul lui este impartit in trei regiuni: Satul Nou, Bujor si Magura. Maglavit si Hunia sunt separate printr-o frumoasa padure de salcami, la mijlocul careia se afla un loc impadurit cu stejari inalti si batrani, de o frumusete deosebita. Avand in apropiere cursul fluviului Dunarea, s-a creat acolo un ,,colt de rai”, un peisaj excelent de campie cu paduri de plopi inalti, perfect aliniati ca niste sageti spre cer ce se contopesc cu doua lacuri, Lacul Maglavit si Lacul Hunia caruia i se mai spune si Valtoarea. Numele de Valtoare provine de la forma literei V care alcatuieste natural padurea de plopi,ce pare ca strapunge apele cristaline insotite de o simfonie de glasuri de pasari si broaste. Pe cele doua lacuri sunt intalnite adesea berze sau cocostarci, iar in paduri vietuiesc sticleti, veverite, iepuri, fazani, vrabii si privighetori. Ceva mai departe de Lacul Hunia, in padure,se afla o frumoasa crescatorie de pastravi.

      In acest loc aflat in vecinatatea malului Dunarii unde se poate face plaja in sezonul cald, se gaseste Manastirea Maglavit, ctitorita de ciobanul autohton Petrache Lupu a carui legenda a marcat istoria Olteniei si a Maglavitului indeosebi. Cioban gangav, mut, analfabet, dar cu credinta, crescut in familie de tarani crestin-ortodocsi, pe cand pastorea turma sa prin padure, a avut o revelatie in urma careia a inceput sa vorbeasca cursiv si sa predice lumii intregi, in vremuri de ratacire (perioada comunista), despre intoarcerea la credinta si evolutia omenirii in legile morale apostolice.

      Revelatia sa, ,,Mosul”, asa cum Il numise la inceput pe Dumnezeu-Tatal a fost consemnata de mai multe ori, atat de Biserica cat si de enoriasi, Maglavitul devenind astfel loc de pelerinaj unde au avut loc o serie lunga de vindecari miraculoase (mai multe detalii puteti afla din cartea ,,Maglavit” scrisa de prof. Dumnitru Gelu).

      La locul aratarii se afla o salcie din care a inceput sa izvorasca apa, salcie care se gaseste si astazi in apropierea manastirii. In urma cu mult timp, cu greu bunicii mei (care locuiesc in Maglavit) au reusit sa intre in casa ciobanului care se ferea de comunistii ce il arestasera de cateva ori pana atunci. Dupa ce au discutat cu el, acesta le-a oferit o fotografie (pe care o pastrez cu drag), pe spatele careia sunt scrise urmatoarele cuvinte: ,,De la Domnul a pornit, caci El bine ne-a voit, pe pamant cand a venit, cu fata de mos batran, cu barba alba ca de in. Si asa S-a aratat omului cu duh curat cand porunca lui i-a dat, sa mearga din sat in sat sa spuna ca Domnul S-a maniat. Lumea cum a auzit, la Maglavit au pornit. Mii de mii la zi soseau, pe Petru il ascultau, mutii din graiuri graiau, orbii din ochi vedeau, oamenii ca sa cinsteasca, pe Domnul sa-L preamareasca”.

      In anul 2009 (an foarte secetos in regiunile sud-oltenice), la o discutie cu familia, obstea manastirii a hotarat mutarea osemintelor ciobanului din cimitirul comunei la locul minunii. Astfel, in mai 2009, ramasitele pamantesti au fost reinhumate la manastirea ctitorita de el, dupa doua zile de procesiune. Satenii au recunoscut o ,,minune” dupa acest eveniment, minune ce s-a intamplat, dupa cum spuneau localnicii, in semn ca ciobanul si-a gasit linistea, deoarece dupa o lunga petioada de seceta a inceput sa ploua.

      IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, care a onorat cu prezenta acel eveniment marturisea ca ,,Exista o consemnare de fapte, adica nu avem aici o amintire, ci este o continua cinstire.Deci, 74 de ani care s-au scurs de la aceasta data nu este o programare a noastra ci este o randuiala a lui Dumnezeu. Faptul ca Dumnezeu S-a aratat aici a ramas un sinai! Este un sinai romanesc! S-a aratat Dumnezeu, si Dumnezeu nu poate sa Se arate intr-un loc si sa ramana neconsemnat locul acesta in istoria omenirii”.

      Astazi, Manastirea Maglavit este un sanctuar plin de caldura duhovniceasca, gata sa primeasca orice pelerin venit cu gand bun, de a se incarca cu har dumnezeiesc si de a imbogati sufletul cu linistea acestor locuri, rezervate de aglomeratia continua a oraselor, unde singurul zgomot care se aude sunt cantarile bisericesti si ciripitul pasarilor care fac acest loc unul memorabil si demn de vizitat.

ROMÂNIA-GRĂDINA MAICII DOMNULUI

      După cum am observat în ultima vreme, mulţi români cad în extrema de a aduce tot felul de cuvinte la adresa ţării-mamă ROMÂNIA.Împinşi poate şi de factorii externi (care aruncă mai multe paie pe foc), mulţi dintre români sunt gata să arunce şi ei cuvinte de hulă asupra ţării, alţii, influenţaţi de zecile de probleme interne care nu par a se mai termina, la fel, aruncă cuvinte în toate părţile.

      Însă România este o ţară care nu a “murit”, atâta timp cât măcar o mână de oameni sunt gata să trăiasca aici pe principii morale. Privind mai departe de aparenţe, România este o ţară la temeliile căreia stau sute de ani de trudă ai strămoşilor noştri. De-a lungul istoriei (privind dacii), noi, românii, n-am fost nici cuceritori, nici asupritori, nici insetaţi de sânge sau de teritorii după urma cărora am putea culege... Strămoşii noştri au avut în vedere păzirea pământului lor ce li se cuvenea pe bună dreptate, a familiilor şi a neamului.     

      Acelaşi lucru l-au avut în vedere şi unii domni ai ţării noastre, şi mai mult, menţinerea dreptei-credinţe apostolice primită de la Sf. Ap. Andrei întâiul-chemat ucenic al Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aici putem face o paranteză şi să comentăm puţin... Din cuvintele Mântuitorului aflăm că ,,cei din urmă vor fi cei dintâi” iar, în zilele noastre, aparenţele fac să părem o ţară de jos, care apare ,,firavă” în faţa marilor puteri. Chiar şi Biserica Ortodoxa Română este atacată, încetul cu încetul de ,,gurile” sectarilor care au început să grăiască cu îndrăznire de la ’89 încoace…

       Unul dintre marii Părinţi ai României, Arsenie Papacioc, de la M-rea Techirghiol, Constanţa spunea ca sfinţia-sa SIMTE ca ,, ţara românească va avea un mare rol în istoria pământului”. Faptul că România a fost încreştinată de întâiul-chemat dintre Apostoli poate însemna ceva.

      În vizita sanctităţii sale în România, suveranul Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea, a recunoscut apostolicitatea credinţei ortodoxe a României şi a  numit-o, de altfel, ,,Grădina Maicii Domnului”.

      În studiul unui matematician, care a studiat Biblia, cuvântul care desemnează numele ţării noastre apare la cartea  ,,Facerea”, în pericopele unde se vorbeşte despre Eden sau Rai. Şi acest lucru poate însemna întocmai ceva.

      Luând lucrurile ,,mai puţin misterioase” şi privind în ansamblu ţara noastră, descoperim o adevarată bogăţie a lumii ortodoxe, o ,,perlă” prin nisipul acestei lumi.

      Ca alt aspect putem privi mulţimea icoanelor făcătoare de minuni din ţara noastră (precum icoana Maicii Domnului de la M-rea Neamţ), icoane ale Maicii Domnului din care izvorăşte mir şi care au puteri tămăduitoare. Maica Domnului este veşnica mijlocitoare între omenire şi Dreptul Judecător, mijlocitoare la care ne rugăm să-L îndure pe Fiul ei către noi sau să facă primite rugăciunile noastre înălţate cu nevrednicie. Maica Domnului este numită primitoarea străinilor, mângâierea necăjiţilor, cercetătoarea bolnavilor, nădejdea celor fără de nădejde şi este pururi fericită în cântările Sfintei Biserici şi în inimile noastre. În cinstea sa, nenumărate locaşuri de cult sunt închinate Adormirii, Naşterii, Intrării în Biserică, Soborului sau Acoperământului Maicii Domnului. Sfânta Fecioară nu este nu numai ocrotitoarea sfintelor biserici, dar şi a oamenilor, îndeosebi a femeilor care se roaga cu smerenie bunataţii şi dragostei de Mamă a Născătoarei de Dumnezeu.

      Frumuseţea aparte a mânăstirilor, bisericilor şi a schiturilor româneşti este de negăsit în această lume. Marea parte a mânăstirilor din Carpaţi şi alte regiuni sunt situate în nişte ,,colţuri de rai” de neegalat. De pildă, la M-rea Techirghiol putem gasi liniştea spirituală şi ne putem încărca sufletul cu frumuseţea grădinilor frumos împodobite cu flori dintre cele mai frumoase şi copaci minunaţi. Cu siguranţă, nu este singurul exemplu, putem da nenumărate exemple de adevărate bogaţii duhovniceşti, vistierii de har şi lumină ale României. Nu e de mirare că Maica Domnului, Născătoarea de Dumnezeu îngrijeşte ,,grădina” sa cu multă atenţie şi răbdare.

     Ţine numai de noi, florile îmbumbite din grădină dacă primim cu bucurie roua divină picurată cu iubire de Maica Domnului în inimile noastre ca astfel, să putem înflori mai frumos ca niciodată, să creştem duhovniceşte până la porţile Raiului ca în ultima fază să aducem rod bun înaintea Dumnezeului nostru şi să primim răsplata cuvenită, care este necuprinsa în cuvinte şi cântări, bucuria fără de sfârşit a slavei vieţii veşnice întru fericire, în locaşurile Împărăţiei lui Dumnezeu, acolo unde cercetează neîncetat lumina Feţei Sale şi Maica Domnului, ocrotitoarea noastră mângâie rănile noastre şi vindecă sufletul de suferinţele care s-au abătut la noi în această viaţă.

~Echipa~

SFATURI DUHOVNICESTI PENTRU ORICINE

Echipa incearca sa gaseasca persoane interesate de discutii cu context relogios, dezbaterea diferitor probleme si chiar, cu nevrednicie, incercam de a ne ajuta semenii prin dialog iar, unde ne pricepem , incercam sa oferim celor care doresc sfaturi in diferite probleme legate de ...orice. Incercati si lasati comentariile, intrebarile, nelamuririle ba chiar si sugestii, sfaturi si dezbateri pe acest blog.

Va multumim!

~ECHIPA~

SONDAJ DE OPINII

Incercam sa realizam un sondaj de opinii in legatura cu cele mai frumoase manastiri din tara noastra. Tot ce aveti de facut este sa lasati un comentariu care sa contina un Top 3 cele mai frumoase manastiri (in opinia dv) si cateva date despre fiecare ori justificarea alegerii dv (optional).
Va multumim, Echipa.

POSTUL SFINTELOR PASTI

       Astazi, 7 martie 2011 a inceput Postul cel Mare al Sfintelor Pasti- perioada de meditatie, o perioada ce atarna foarte mult in viata crestin-ortodoxa. In acest rastimp, avem obligatia de a purta mai multa grija de sufletul nostru, de a gandi la cele vesnice. Daca pana acum am mai ,,amanat” vremea smereniei si a pocaintei, acum este timpul sa ne indreptam privirile si peste aceste doua mari aspecte ,,vitale” pentru viata crestinilor. Pana acum, am avut o serie de duminici in care pericopele evanghelice ne implicau incetul cu incetul si ne pregateau pentru aceasta perioada. ,,Pilda vamesului si a fariseului”, ,,Pilda fiului risipitor” de pilda, sunt doua exemple ce ne vorbesc despre modelul de rugaciune si de smerenie, alcatuind astfel doua tablouri fascinante, al vamesului si al fariseului- doua personaje in antiteza ca atitudine de rugaciune, si cel al fiului care cade la pieptul parindelui dupa ce ,,isi vine in fire” formand astfel un portret de pocainta adevarata, ca, mai apoi ,,Infricosatoarea Judecata” si ,,Duminiza izgonirii lui Adam din Rai” sa vin in completarea acestora si sa intensifice totodata ideea smereniei, a pocaintei, a cugetarii, a stapanirii de sine, a meditatiei.

      Toate acestea sunt bine-randuite de Biserica Ortodoxa si de Sfintii Parinti care ne indeamna la pocainta. Intrand in Postul cel Mare, tot Biserica Ortodoxa a randuit o serie de slujbe speciale tot cu acest caracter, al pocaintei si al smereniei, al sufletului care isi aduce aminte de multimea pacatelor sale. Astfel, incepem prima saptamana din Post cu Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul, care ne aduce adeseori aminte, pe parcursul sau de vames si de alte fete biblice care, prin infatisarea lor, puse in comparatie cu sufletul nostru supus pacatelor, ne dam seama de nevrednicia noastra si de lungimea uriasa a drumului pe care il avem de strabatut pana la virtute, la curatie. Canonul cel Mare se termina cu rugaciunea Sfantului Efrem Sirul, in 3 stari, fiecare stare insotita de cate o metanie:

,,Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trantaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert, departeaza-l de la mine.

Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-l mie, slugii Tale.

Asa, Doamne, imparate, daruieste-mi sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin!”

      Avand toate acestea- si faptul ca cuvantul ,,post” nu se refera numai la abtinerea de buna-voie de la unele alimente (de dulce: laptele si derivatele lui, carnea si toate produsele ce provin de la animale), ci si la ,,postul spiritual”, adica stapanirea de sine, gandul smerit, straja cuvintelor si a faptelor- putem trece cu bine peste perioada de post, capatand astfel harul Duhului Sfant si multimea virtutilor izvorate de la El.

      Postul Pastilor este o buna perioada in care putem savarsi fapte de milostenie in numele Sfintei Treimi sau a unor persoane adormite, dar si o perioada in care este necesara Taina Spovedaniei si a Impartasaniei.

      Sa-l rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne invredniceasca a trece cu bine Postul, fara a fi supusi ispitelor sau abaterilor, ca mai apoi, cu indraznire sa marturisim toate pacatele noastre, si, cu inima curata si faclia sufletului nostru, precum fecioarele au intampinat Mirele Ceresc, asa sa primim si noi Invierea Domnului cea de-a treia zi, sa gustam din slava cereasca, din biruinta pe care Hristos-Domnul a adus-o asupra mortii si asupra diavolului, iar Lumina Sfanta sa rasfranga asupra noastra Darul Duhului Sfant!

                                                AMIN!