ROMÂNIA-GRĂDINA MAICII DOMNULUI

      După cum am observat în ultima vreme, mulţi români cad în extrema de a aduce tot felul de cuvinte la adresa ţării-mamă ROMÂNIA.Împinşi poate şi de factorii externi (care aruncă mai multe paie pe foc), mulţi dintre români sunt gata să arunce şi ei cuvinte de hulă asupra ţării, alţii, influenţaţi de zecile de probleme interne care nu par a se mai termina, la fel, aruncă cuvinte în toate părţile.

      Însă România este o ţară care nu a “murit”, atâta timp cât măcar o mână de oameni sunt gata să trăiasca aici pe principii morale. Privind mai departe de aparenţe, România este o ţară la temeliile căreia stau sute de ani de trudă ai strămoşilor noştri. De-a lungul istoriei (privind dacii), noi, românii, n-am fost nici cuceritori, nici asupritori, nici insetaţi de sânge sau de teritorii după urma cărora am putea culege... Strămoşii noştri au avut în vedere păzirea pământului lor ce li se cuvenea pe bună dreptate, a familiilor şi a neamului.     

      Acelaşi lucru l-au avut în vedere şi unii domni ai ţării noastre, şi mai mult, menţinerea dreptei-credinţe apostolice primită de la Sf. Ap. Andrei întâiul-chemat ucenic al Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aici putem face o paranteză şi să comentăm puţin... Din cuvintele Mântuitorului aflăm că ,,cei din urmă vor fi cei dintâi” iar, în zilele noastre, aparenţele fac să părem o ţară de jos, care apare ,,firavă” în faţa marilor puteri. Chiar şi Biserica Ortodoxa Română este atacată, încetul cu încetul de ,,gurile” sectarilor care au început să grăiască cu îndrăznire de la ’89 încoace…

       Unul dintre marii Părinţi ai României, Arsenie Papacioc, de la M-rea Techirghiol, Constanţa spunea ca sfinţia-sa SIMTE ca ,, ţara românească va avea un mare rol în istoria pământului”. Faptul că România a fost încreştinată de întâiul-chemat dintre Apostoli poate însemna ceva.

      În vizita sanctităţii sale în România, suveranul Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea, a recunoscut apostolicitatea credinţei ortodoxe a României şi a  numit-o, de altfel, ,,Grădina Maicii Domnului”.

      În studiul unui matematician, care a studiat Biblia, cuvântul care desemnează numele ţării noastre apare la cartea  ,,Facerea”, în pericopele unde se vorbeşte despre Eden sau Rai. Şi acest lucru poate însemna întocmai ceva.

      Luând lucrurile ,,mai puţin misterioase” şi privind în ansamblu ţara noastră, descoperim o adevarată bogăţie a lumii ortodoxe, o ,,perlă” prin nisipul acestei lumi.

      Ca alt aspect putem privi mulţimea icoanelor făcătoare de minuni din ţara noastră (precum icoana Maicii Domnului de la M-rea Neamţ), icoane ale Maicii Domnului din care izvorăşte mir şi care au puteri tămăduitoare. Maica Domnului este veşnica mijlocitoare între omenire şi Dreptul Judecător, mijlocitoare la care ne rugăm să-L îndure pe Fiul ei către noi sau să facă primite rugăciunile noastre înălţate cu nevrednicie. Maica Domnului este numită primitoarea străinilor, mângâierea necăjiţilor, cercetătoarea bolnavilor, nădejdea celor fără de nădejde şi este pururi fericită în cântările Sfintei Biserici şi în inimile noastre. În cinstea sa, nenumărate locaşuri de cult sunt închinate Adormirii, Naşterii, Intrării în Biserică, Soborului sau Acoperământului Maicii Domnului. Sfânta Fecioară nu este nu numai ocrotitoarea sfintelor biserici, dar şi a oamenilor, îndeosebi a femeilor care se roaga cu smerenie bunataţii şi dragostei de Mamă a Născătoarei de Dumnezeu.

      Frumuseţea aparte a mânăstirilor, bisericilor şi a schiturilor româneşti este de negăsit în această lume. Marea parte a mânăstirilor din Carpaţi şi alte regiuni sunt situate în nişte ,,colţuri de rai” de neegalat. De pildă, la M-rea Techirghiol putem gasi liniştea spirituală şi ne putem încărca sufletul cu frumuseţea grădinilor frumos împodobite cu flori dintre cele mai frumoase şi copaci minunaţi. Cu siguranţă, nu este singurul exemplu, putem da nenumărate exemple de adevărate bogaţii duhovniceşti, vistierii de har şi lumină ale României. Nu e de mirare că Maica Domnului, Născătoarea de Dumnezeu îngrijeşte ,,grădina” sa cu multă atenţie şi răbdare.

     Ţine numai de noi, florile îmbumbite din grădină dacă primim cu bucurie roua divină picurată cu iubire de Maica Domnului în inimile noastre ca astfel, să putem înflori mai frumos ca niciodată, să creştem duhovniceşte până la porţile Raiului ca în ultima fază să aducem rod bun înaintea Dumnezeului nostru şi să primim răsplata cuvenită, care este necuprinsa în cuvinte şi cântări, bucuria fără de sfârşit a slavei vieţii veşnice întru fericire, în locaşurile Împărăţiei lui Dumnezeu, acolo unde cercetează neîncetat lumina Feţei Sale şi Maica Domnului, ocrotitoarea noastră mângâie rănile noastre şi vindecă sufletul de suferinţele care s-au abătut la noi în această viaţă.

~Echipa~