Postări
Comuna doljeana Maglavit este situata in sudul judetului Dolj, in regiunea de lunca a Dunarii, in apropierea orasului Calafat. Aceasta este divizata in Maglavitul propriu-zis, si satul Hunia care, la randul lui este impartit in trei regiuni: Satul Nou, Bujor si Magura. Maglavit si Hunia sunt separate printr-o frumoasa padure de salcami, la mijlocul careia se afla un loc impadurit cu stejari inalti si batrani, de o frumusete deosebita. Avand in apropiere cursul fluviului Dunarea, s-a creat acolo un ,,colt de rai”, un peisaj excelent de campie cu paduri de plopi inalti, perfect aliniati ca niste sageti spre cer ce se contopesc cu doua lacuri, Lacul Maglavit si Lacul Hunia caruia i se mai spune si Valtoarea. Numele de Valtoare provine de la forma literei V care alcatuieste natural padurea de plopi,ce pare ca strapunge apele cristaline insotite de o simfonie de glasuri de pasari si broaste. Pe cele doua lacuri sunt intalnite adesea berze sau cocostarci, iar in paduri vietuiesc sticleti, veverite, iepuri, fazani, vrabii si privighetori. Ceva mai departe de Lacul Hunia, in padure,se afla o frumoasa crescatorie de pastravi.
In acest loc aflat in vecinatatea malului Dunarii unde se poate face plaja in sezonul cald, se gaseste Manastirea Maglavit, ctitorita de ciobanul autohton Petrache Lupu a carui legenda a marcat istoria Olteniei si a Maglavitului indeosebi. Cioban gangav, mut, analfabet, dar cu credinta, crescut in familie de tarani crestin-ortodocsi, pe cand pastorea turma sa prin padure, a avut o revelatie in urma careia a inceput sa vorbeasca cursiv si sa predice lumii intregi, in vremuri de ratacire (perioada comunista), despre intoarcerea la credinta si evolutia omenirii in legile morale apostolice.
Revelatia sa, ,,Mosul”, asa cum Il numise la inceput pe Dumnezeu-Tatal a fost consemnata de mai multe ori, atat de Biserica cat si de enoriasi, Maglavitul devenind astfel loc de pelerinaj unde au avut loc o serie lunga de vindecari miraculoase (mai multe detalii puteti afla din cartea ,,Maglavit” scrisa de prof. Dumnitru Gelu).
La locul aratarii se afla o salcie din care a inceput sa izvorasca apa, salcie care se gaseste si astazi in apropierea manastirii. In urma cu mult timp, cu greu bunicii mei (care locuiesc in Maglavit) au reusit sa intre in casa ciobanului care se ferea de comunistii ce il arestasera de cateva ori pana atunci. Dupa ce au discutat cu el, acesta le-a oferit o fotografie (pe care o pastrez cu drag), pe spatele careia sunt scrise urmatoarele cuvinte: ,,De 
In anul 2009 (an foarte secetos in regiunile sud-oltenice), la o discutie cu familia, obstea manastirii a hotarat mutarea osemintelor ciobanului din cimitirul comunei la locul minunii. Astfel, in mai 2009, ramasitele pamantesti au fost reinhumate la manastirea ctitorita de el, dupa doua zile de procesiune. Satenii au recunoscut o ,,minune” dupa acest eveniment, minune ce s-a intamplat, dupa cum spuneau localnicii, in semn ca ciobanul si-a gasit linistea, deoarece dupa o lunga petioada de seceta a inceput sa ploua. IPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, care a onorat cu prezenta acel eveniment marturisea ca ,,Exista o consemnare de fapte, adica nu avem aici o amintire, ci este o continua cinstire.Deci, 74 de ani care s-au scurs de la aceasta data nu este o programare a noastra ci este o randuiala a lui Dumnezeu. Faptul ca Dumnezeu S-a aratat aici a ramas un sinai! Este un sinai romanesc! S-a aratat Dumnezeu, si Dumnezeu nu poate sa Se arate intr-un loc si sa ramana neconsemnat locul acesta in istoria omenirii”.
Astazi, Manastirea Maglavit este un sanctuar plin de caldura duhovniceasca, gata sa primeasca orice pelerin venit cu gand bun, de a se incarca cu har dumnezeiesc si de a imbogati sufletul cu linistea acestor locuri, rezervate de aglomeratia continua a oraselor, unde singurul zgomot care se aude sunt cantarile bisericesti si ciripitul pasarilor care fac acest loc unul memorabil si demn de vizitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu